Despre farmecul lucrurilor plictisitoare am să zic că iubitorul de eseuri de îndrăgostit a fost oarecum mulţumit de călătoria în cotidian, mai ales, pentru că a schimbat unghiul de contemplaţie a cotidianului şi încă o treabă mai e de lămurit, despre plăcerile tristeţii, despre femeia lui Edward Hopper, care stă singură şi bea o ceaşcă de cafea, despre care omul zice : “gazing at her coffee cup as if it were the last thing in the world she could hold on to”, femeia aia e în fiecare dintre noi şi fiecare are cafeaua lui, deci, e rost de singurătate şi de rătăcire ca metodă de regăsire.